ISTORIE

Ansamblul Medieval Curtea Domnească

     Curtea de Argeş – prima reşedinţă a Ţării Româneşti – adăposteşte comori importante ale istoriei naţionale a Romaniei.  În oraş există acum două complexe (curţi) medievale, unul din secolele XIII-XIV (Curtea Domnească împreună cu Biserica Sfântul Nicolae) şi celălalt din secolele XV-XVI (complexul Mănăstirii împreună cu Palatul Episcopal) Cele două situri istorice sunt despărţite de bulevardul lung de 1,5 km trasat de arhitectul francez Lecomte du Nouy la 1885 după restaurarea Mănăstirii.
    În cele ce urmează ne vom ocupa numai de ansamblul istoric din secolele XIII-XIV din Curtea Domnească, complex ce are intrarea în parcarea din faţa Muzeului de Istorie. În această Curte medievală există o primă atestare a statalităţii Valahiei (începutul istoriei medievale a românilor) în secolele XII-XIII prin descoperirile arheologice făcute în incinta bisericii denumită Argeş I (secol XIII) ce confirmă sursa istoriografică a Diplomei Cavalerilor Ioaniţi (1247) în care apar menţionate două formaţiuni statale de –a stânga Oltului , conduse de Seneslau şi Tihomir-tatăl lui Basarab I, fondatorul Dinastiei Basarabilor.
     Capitala va rămâne la Curtea de Argeş între 1369-1429 permanent cu o întrerupere de un an în 1417 în timpul lui Mircea cel Bătrân, perioadă în care oraşul atinge apogeul dezvoltării sale politico-economice, păstrându-şi întâietatea economică între oraşele Ţării Româneşti până la începutul secolului XVI (domnia lui Neagoe Basarab, când este ridicat ultimul mare monument din oraş al perioadei medievale- Mănăstirea Curtea de Argeş).

Translate »